Detinatorii de micro mai au 3 zile sa-si schimbe statutul


Detinatorii de microintreprinderi mai au trei zile la dispozitie pentru a depune actul prin care sa treaca la impozitarea exclusiv a profitului, dupa renuntarea la regimul privilegiat de taxare pentru microintreprinderi, de 3% a impozitului pe venit. Totusi, noile reglementari sunt neclare pentru cei care detin firme mici, pentru ca nu stiu inca de cand se aplica masura, ce acte trebuie sa depuna si unde si nici care sunt normele de aplicare ale acesteia.

“Microintreprinderile trebuie sa depuna la autoritatea fiscala competenta pana la 30 ianuarie 2010 Declaratia 010 – pentru inregistrarea fiscala a persoanelor juridice.

Nerespectarea termenului prevazut anterior pentru depunerea declaratiei fiscale constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 la 5.000 de lei (240- 1.200 de euro- n.r.), sustine Simona Chirica, senior associate in cadrul firmei austriece de avocatura Schoenherr si Asociatii, unul dintre cei mai mari jucatori straini de pe piata locala.

Pana in prezent, microintreprinderile au avut un regim special de impozitare, care le permitea sa opteze intre plata impozitului pe profit si cea a impozitului pe venit (care a fost de 3% in 2009). O hotarare de guvern apobata anul trecut, cu aplicabilitate de la inceputul acestui an, arata ca nu mai exista impozit pe venit in cazul microintreprinderilor, ceea ce inseamna ca ele vor plati un impozit pe profit de 16%, ca orice alta firma.

“Hotararea de Guvern nr. 1.620/2009 pentru modificarea si completarea normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal care se aplica de la 1 ianuarie 2010 nu contine nicio prevedere cu privire la impozitarea veniturilor microintreprinderilor pentru anul 2010″, adauga Chirica.

Totusi, faptul ca se elimina sistemul de impozitare pe venit de 3% pentru microintreprinderi nu este scris clar in hotararea de guvern aprobata.

“E cazul ca Ministerul Finantelor sa se exprime explicit in ceea ce priveste eliminarea acestei taxe, ca tot se ocupa de redactarea unei ordonante de urgenta, pentru ca in momentul de fata exista foarte multa incertitudine. Nu e scris limpede daca aceasta taxa s-a scos sau nu si, pentru ca firmele sa depuna declaratia, trebuie sa se abroge titlul din Codul Fiscal referitor la regimul de taxare pentru microintreprinderi”, sustine Emilian Duca, tax partner la BDO Tax Advisors.

Cei care administreaza microintreprinderi nu stiu ce sa faca

“Nu stim absolut nimic. Am auzit discutii cum ca s-ar aplica aceasta masura, dar nu am gasit pe nicaieri niste norme de aplicare”, spune Adrian Barbu, managing partner in cadrul companiei Shoppers, care a avut anul trecut o cifra de afaceri cuprinsa intre 200.000 si 250.000 de euro. Compania Shoppers, care activeaza pe piata din 2004, este parte a grupului de firme The Consultants, care aduce sub aceeasi umbrela trei firme distincte, Shoppers (mystery shopping), Salesmen (formare profesionala in servicii si vanzari) si Powelink (consultanta). “Suntem dezavantajati pentru doua din firme, Salesmen si Powelink, pentru ca la compania care ofera servicii de mystery shopping plateam deja 16%”, adauga Barbu.

In aceeasi situatie este si Mircea Scarlatescu, cofondator al companiei Florex Online. “Nu am depus inca acte pentru modificari de statut si nici nu stim inca ce acte trebuie sa depunem. Din cate am inteles, metodologia de aplicare a acestei masuri nu este foarte bine pusa la punct”, sustine Scarlatescu. Florex Online a avut anul trecut afaceri de circa 175.000 de euro si o marja de profit de peste 30%.

Exista totusi microintreprinderi care au optat inca din anii trecuti pentru plata unei cote de 16% din impozitul pe profit.

“Noi am lucrat intotdeauna cu 16% pentru ca, din discutiile pe care le-am avut cu contabilul, am inteles ca era la fel de avantajos” , spune Ilie Pop, administratorul firmei Prokind, care comercializeaza baloane publicitare, tobogane, saltele, trambuline sau corturi gonflabile.

Doua solutii pentru cei care nu-si depun actele la timp

In opinia lui Radu Neferu, managing partner la firma de consultanta financiar- fiscala CECAF Consulting din Bucuresti, detinatorii de microintreprinderi au doua optiuni in cazul in care nu depun declaratia 010 la administratia financiara de care apartine societatea.

“Cei care nu au depus declaratia la timp fie vor fi obligati sa le depuna ulterior, dar cu amenda, fie se va trece la un un sistem automat, prin care Ministerul Finantelor sa-si creeze o baza de date cu cei care si-au schimbat regimul de taxare. Totusi, tind sa cred ca se va opta pentru varianta care include sanctiuni”, spun Neferu.

Microintreprinderile ar putea deveni nerentabile cu noul regim de taxare

Renuntarea la regimul privilegiat de impozitare pentru microintreprinderi ar putea duce la o renuntare pentru aceste tipuri de societati, intrucat este posibil sa nu mai fie rentabile. Se stie ca exista companii care platesc o parte din salariile executivilor de top pe contracte de munca si restul banilor ii platesc prin intermediul firmelor mici detinute de acestia.

“Aceasta formula ascunsa de incasare a unor venituri similare salariului era destul de atractiva din punct de vedere financiar pentru middle si top manageri, in special expatii, care evitau plata unor taxe si impozite mai mari prin folosirea microintreprinderilor. De remarcat ca regimul microintreprinderilor nu este reglementat in celelalte state membre UE”, adauga Chirica.

Cu cat se mareste impozitul

La o companie cu venituri anuale de 100.000 de euro, impozitul tip micro de 3% presupunea plata catre stat a 3.000 de euro pe an. Daca profitul brut este de 80.000 de euro, de exemplu, impozitul de 16% presupune plati catre stat de 12.800 de euro, deci de patru ori mai mult decat la micro. La 40.000 de euro profit brut, impozitul este 6.400 de euro, dublu fata de micro, iar la 20.000 de euro profit brut impozitul este relativ egal.

 Ziarul Financiar.ro

Aveti o microintreprindere? Trebuie sa declarati la Fisc ca sunteti platitor de impozit pe profit!


Odata cu anularea regimului de microintreprindere, prin eliminarea alternativei de taxare cu 3% a impozitului pe venit (detalii aici), microintreprinderile trebuie sa depuna declaratia 010 sa se inregistreze ca firme platitoare de impozit pe profit.

“Foarte important este ca microintreprinderile trebuie sa depuna declaratia 010 pentru a se inregistra ca platitoare de impozit pe profit”, a spus Ionut Simion, partener in departamentul de consultanta fiscala al firmei PricewaterhouseCoopers, in cadrul Conferintei anuale pe teme fiscale si juridice organizata de companie.

Ziarul Financiar

Want to sell your business?


This post is mainly for those of you who want to sell (or buy) a business…lately I was getting in touch with a very qualified person, (a man with a very powerful mind  …) doing exactly this: helping people to sell/buy businesses (from international companies to small ones).

Mehmet Soyer is the name… BCMS Corporate..is the company…their job? well ..if you  want to know more I suggest to book to ‘Selling Your Business For Its Maximum Value’  a FREE HALF  - DAY seminar attracting over 2,500 business owners every year. This content rich event reveals how a refreshingly different approach to selling a business works, and why it beats traditional methods, leading to a maximized sale price. 

The seminar is not a sales pitch it will give you essential insight into the many pitfalls involved when taking a business to market – and how to avoid them.  But most importantly it will give you all the information you need to achieve the highest sale price and the best deal terms if and when the time is right for you to sell. 

Topics covered include:

  • Why sell?
  • Why do so many companies fail to sell?
  • The four critical errors
  • The impact of ‘selling the future’ on the price you get
  • Are traditional valuation methods fundamentally flawed?
  • How to find a choice of buyers
  • The importance of the first approach to the market
  • Negotiating to achieve a maximized price
  • Concluding the deal

Each seminar begins at 9.30am (registration and coffee from 9am) and finishes promptly at 1pm (unless otherwise stated).

Venues
NORWICH Wed 20th January Dunston Hall*
BELFAST Thurs 28th January Stormant Hotel*
BIRMINGHAM  Tues 2nd February Hilton Metropole 
NEWPORT     Thurs 4th February   Celtic Manor 
CREWE     Tues 9th February   Crewe Hall 
OXFORD  Tues 16th February   Oxford Barcelo 
EDINBURGH  Tues 23rd February   Holiday Inn
NOTTINGHAM  Tues 2nd March  The Belfry 
HULL  Tues 9th March  Village Hotel 
LONDON  Tues 16th March  Thistle Marble Arch 
ST ALBANS  Tues 23rd March  Sopwell House 
MANCHESTER  Thurs 25th March  Worsley Park 
MAIDENHEAD  Tues 30th March   Fredrick Hotel 
SOUTH GLOUCESTERSHIRE  Thurs 8th April  Four Pillars Tortworth Court 
WARRINGTON  Tues 13th April  Park Royal Hotel 
EXETER  Thurs 22nd April  Woodbury Park 
GATESHEAD  Tues 27th April  Marriott Metrocentre 

* seminar finishes at 12.30pm

If you cannot make any of the dates listed above please see the website for further listings.  Alternatively if you would like to arrange a free one to one consultation to discuss the sale of your business they would be happy to arrange this without obligation.  Please call  on 01642 683000.

 3 easy ways to register:

Online:             www.bcmscorporate.com/seminars 

By Email:         mail@bcmscorporate.com – confirming your preferred contact details and which seminar you would like to attend

Phone:             01642 683000

 P.S.: Mister Soyer will be in Bucharest for a free seminar on March 25th   (2010) , I will update with future details. 

Suspendare activitate firma


Sunt zilnic multe cautari pe acest blog cu privire la procedura suspendarii activitatii unei societati…in consecinta puteti gasi de azi ceva detalii si aici

Suspendarea sau intreruperea activitatii firmei, necesita formalitati la Registrul Comertului si la Administratia Financiara.

La Registrul Comertului se va proceda la inregistrarea unei mentiuni privind suspendarea de activitate… detaliile principale AICI si AICI.

Sunt necesare in acest sens urmatoarele documente:

- copie C.I. asociat/asociati,
- copie dupa certificatul de inregistrare al societatii,
- stampila societatii,
- toate certificatele constatatoare in original (daca exista; pentru sediu social, pentru punct de lucru, pentru autorizatii la terti) in vederea anularii autorizatiilor de functionare,
- plata taxelor de Registru (si a onorariului in cazul in care apelati la o firma care sa faca demersurile in acest sens).

Deasemenea aveti nevoie (dupa caz) de: Hotararea AGA/Decizia Asociatului Unic, Actul Aditional la Actul Constitutiv, Delegatia, Cererea de Inregistrare, Declaratie model.

Dupa emiterea Hotararii privind suspendarea activitatii societatii comerciale, trebuie completata si depusa declaratia 010 la Administratia Financiara.

Durata suspendarii activitatii firmei

Puteti suspenda activitatea firmei pe o perioada cuprinsa intre 3 luni si 3 ani. In aceasta perioada, evidenta contabila se tine la 3 luni, se depun declaratia 100 si (daca este cazul) declaratia 300, iar firma nu are voie sa faca nicio tranzactie. Se recomanda inchiderea contului din banca al societatii. Bilanturile contabile, se depun in continuare, la 6 luni si un an. De asemenea, pe perioada suspendarii, activitatea societatii se poate relua in orice moment, nefiind obligatorie ajugerea acesteia la termenul prevazut initial.

Suspendarea activitatii unei firme cu salariati

In cazul in care societatea are salariati, se anunta la ITM prin act aditional incetarea contractului de munca pe motivul suspendarii activitatii firmei.

Pentru a va abona la posturile mele viitoare,  click AICI

Cum sa devii instructor auto


Pentru a deveni instructor auto trebuie sa parcurgi 3 pasi:

1. Atestarea ca instructor auto

2. Autorizarea ca instructor auto

3. Desfasurarea activitatii practice

Actele care reglementeaza atestarea, autorizarea si activitatea instructorilor auto sunt urmatoarele: Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 1.019/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică si a profesorilor de legislatie rutieră, a Normelor privind autorizarea scolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de scolarizare si a Metodologiei de organizare si desfăsurare a cursurilor de pregătire teoretică si practică în vederea obtinerii permisului de conducere, precum si Anexele nr. 1—5 la Ordinul mentionat mai sus, publicate in Monitorul Oficial nr. 684 si 684 bis din 12.10.2009.

 1. Metodologia privind atestarea instructorilor de pregătire practică si a profesorilor de legislatie rutieră

Capitolul I

1.1. Dispozitii generale

Art. 1. (1) Instructorii de pregătire practică si profesorii de legislatie rutieră pot desfăsura activitate de pregătire a persoanelor în vederea obtinerii permisului de conducere numai dacă sunt atestati în acest sens de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii prin Autoritatea Rutieră Română – A.R.R conform prevederilor prezentei metodologii.
(2) Instructorii de pregătire practică, denumiti în continuare instructori auto, pot fi angajati ai unei scoli de conducători auto sau pot fi autorizati conform prevederilor metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică.
Art. 2. Pentru obtinerea atestatelor de instructor auto si/sau profesor de legislatie rutieră solicitantii trebuie să îndeplinească conditiile necesare în vederea desfăsurării acestei activităti, să urmeze un curs de pregătire profesională într-un centru de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere autorizat de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii si să promoveze examenul sustinut în conditiile stabilite de prezenta metodologie.
Art. 3. (1) Obtinerea atestatului de instructor auto se realizează initial pentru una sau mai multe din categoriile A, B si BE, urmând ca după o perioadă de cel putin 2 ani de activitate efectivă ca instructor auto să se poată obtine si atestarea pentru celelalte categorii.
(2) Activitatea efectivă ca instructor auto prevăzută la alin. (1) constă în scolarizarea unui număr minim de 100 cursanti care doresc obtinerea permisului de conducere auto în perioada de cel putin 2 ani.
Capitolul II

1.2. Conditii pentru obtinerea atestatului de instructor auto si profesor de legislatie rutieră

Art. 4. Conditiile de studii pentru înscrierea la cursul în vederea obtinerii atestatului de instructor auto sunt îndeplinite dacă solicitantii sunt absolventi de liceu cu diplomă de bacalaureat sau sunt absolventi ai scolilor de maistri în specialitatea auto.
Art. 5. (1) Persoana care solicită eliberarea atestatului de instructor auto trebuie ca, pe lângă conditiile de studii, să îndeplinească cumulativ si următoarele conditii:
a) să aibă vârsta de cel putin 25 de ani;
b) să detină permis de conducere valabil pentru minim categoria pentru care solicită atestarea de cel putin 5 ani;
c) să nu fi avut suspendată exercitarea dreptului de conducere a autovehiculelor în ultimele 6 luni sau mai mult de două ori de la data obtinerii permisului de conducere pentru consum de alcool;
d) să nu fi avut anulat permisul de conducere în ultimii 10 ani;
e) să fie aptă din punct de vedere medical si psihologic pentru desfăsurarea activitătii respective;
f) să nu fi fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, de omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea linistii publice, viol, lipsirea de libertate în mod ilegal, luarea sau darea de mită, trafic de influentă, trafic sau consum ilicit de droguri, dacă nu a intervenit reabilitarea sau amnistia;
g) să fi urmat un curs de pregătire sau perfectionare profesională, într-un centru de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere autorizat de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, organizat în conditiile prevăzute de metodologia în vigoare.
(2) În cazul în care atestatul unui instructor auto a fost anulat, acesta poate solicita obtinerea unui nou atestat de instructor auto în conditiile prevăzute de prezenta metodologie, după o perioadă de cel putin un an de la data anulării.
Art. 6. Conditiile de studii necesare înscrierii la cursul organizat în vederea obtinerii atestatului de profesor de legislatie rutieră sunt îndeplinite dacă solicitantii sunt absolventi ai unei institutii acreditate de învătământ superior de lungă durată în specialitătile stiinte juridice sau tehnice.
Art. 7. (1) Persoana care solicită eliberarea atestatului de profesor de legislatie rutieră trebuie ca, pe lângă conditiile de studii, să îndeplinească cumulativ si următoarele conditii:
a) să aibă vârsta de cel putin 25 de ani;
b) să detină permis de conducere valabil cel putin pentru categoria B cu o vechime de cel putin 5 ani;
c) să nu fi avut suspendată exercitarea dreptului de conducere a autovehiculelor în ultimele 6 luni sau mai mult de două ori de la data obtinerii permisului de conducere pentru consum de alcool;
d) să nu fi avut anulat permisul de conducere în ultimii 10 ani;
e) să fie aptă din punct de vedere medical si psihologic pentru desfăsurarea activitătii respective;
f) să nu fi fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, de omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea linistii publice, viol, lipsirea de libertate în mod ilegal, luarea sau darea de mită, trafic de influentă, trafic sau consum ilicit de droguri, dacă nu a intervenit reabilitarea sau amnistia;
g) să fi urmat un curs de pregătire sau perfectionare profesională, într-un centru de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere autorizat de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, organizat în conditiile prevăzute de metodologia în vigoare;
(2) În cazul în care atestatul unui profesor de legislatie rutieră a fost anulat conform prevederilor Metodologiei de organizare si desfăsurare a cursurilor de pregătire teoretică si practică în vederea obtinerii permisului de conducere, acesta poate solicita obtinerea unui nou atestat de profesor de legislatie rutieră în conditiile prevăzute de prezenta metodologie, după o perioadă de cel putin un an de la data anulării.
Capitolul III

1.3. Pregătirea si perfectionarea profesională

Art. 8. (1) Actele necesare pentru înscrierea la cursuri în vederea obtinerii atestatului de profesor de legislatie rutieră si/sau de instructor auto se depun la centrul de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere autorizat de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, acestea fiind următoarele:
a) cererea, în original, din care să rezulte numele si prenumele persoanei, tipul atestatului solicitat, categoriile de autovehicule pentru care se solicită atestarea;
b) actul de identitate, în copie;
c) permisul de conducere, în copie;
d) actul de studii, în copie legalizată;
e) cazier auto, în original, din care să rezulte că solicitantul îndeplineste conditiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) si d) sau conditiile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) si d), având valabilitate de 30 de zile sau declaratie notarială pe proprie răspundere, în cazul cetătenilor din alte state membre ale Uniunii Europene, din care sa reiasă ca nu a avut permisul anulat sau suspendat pentru motivele prevăzute la art. 5 sau art. 7 ;
f) aviz medical si psihologic, în original, cu mentiunea “apt” pentru profesor de legislatie rutiera si/sau instructor auto in termenul de valabilitate;
g) certificatul de cazier judiciar, în original, din care sa rezulte ca solicitantul îndeplineste conditiile prevăzute la art. 5, alin. (1) lit. f) sau conditiile prevăzute la art. 7, alin. (1) lit. f).
h) dacă este cazul, adeverinta în original eliberată de către scoala/scolile de conducători auto în cadrul căreia/cărora instructorul auto a activat, din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 3 alin. (2) precum si atestatul de instructor auto, valabil pentru categoriile prevăzute la art. 3, alin. (1).
(2) Actele necesare pentru înscrierea la cursuri în vederea reînnoirii atestatului de profesor de legislatie rutieră si/sau de instructor auto sunt cele prevăzute la alin. (1), cu exceptia lit. d).
(3) Actele prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) si vor fi certificate pentru conformitate cu originalul prin mentiunea „conform cu originalul”, înscrierea numelui si prenumelui si semnare de către persoana care primeste actele în cadrul respectivului centru de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere, după confruntarea acestora cu originalul.
Art. 9. (1). Pregătirea si perfectionarea profesională necesare pentru obtinerea/reînnoirea atestatului de instructor auto sau de profesor de legislatie rutieră se face în cadrul unor centre de pregătire si perfectionare profesională autorizate în conditiile legii de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.
(2). Programele de pregătire si perfectionare profesională aferente cursurilor prevăzute la art. 2, sunt elaborate de centrele de pregătire si perfectionare profesională si vor fi avizate de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii prin Directia Transport Rutier.
Art. 10. (1) Cursul de pregătire profesională în vederea obtinerii atestatului de instructor auto cuprinde pregătirea teoretică si practică, având o durată de 120 de ore.
(2) Durata pregătirii teoretice va fi de 90 de ore, iar durata pregătirii practice va fi de 30 de ore.
(3) Durata zilnică a pregătirii teoretice si/sau practice nu trebuie să depăsească 6 ore.
Art. 11. Cursul de pregătire profesională în vederea obtinerii unei categorii suplimentare aferente atestatului de instructor auto va avea o durata de 30 de ore, din care durata pregătirii teoretice va fi de 20 de ore, iar durata pregătirii practice va fi de 10 ore.
Art. 12. (1) Cursul de pregătire profesională în vederea obtinerii atestatului de profesor de legislatie rutieră va avea o durată de 90 de ore.
(2) Durata zilnică a pregătirii profesionale nu trebuie să depăsească 6 ore.
Art. 13. (1) Reînnoirea atestatului de instructor auto sau profesor de legislatie rutieră se face numai în conditiile absolvirii unui curs de perfectionare profesională.
(2) Cursul de perfectionare profesională în vederea reînnoirii atestatului de instructor auto va avea o durată de 30 de ore.
(3) Cursul de perfectionare profesională în vederea reînnoirii atestatului de profesor de legislatie rutieră va avea o durată de 30 de ore.
(4) Pentru urmarea cursurilor de perfectionare profesională în vederea reînnoirii atestatului, titularul trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute la art. 5 sau, după caz art. 7, cu exceptia conditiei de studii care trebuie să îndeplinească dispozitiile legale aplicabile la data obtinerii primului atestat de către titular.
(5) Pentru urmarea cursurilor de perfectionare profesională în vederea reînnoirii atestatului, titularul trebuie să depună actele prevăzute la art. 8, la care se adaugă atestatul de instructor auto si/sau de profesor de legislatie rutieră detinut anterior, în copie certificată de către solicitant pentru conformitate cu originalul.
Art. 14. (1) Pot participa la examenele în vederea obtinerii/reînnoirii atestatului de instructor auto si profesor de legislatie rutieră doar cei care au urmat integral si continuu orele aferente fiecărui tip de atestat amintit, prezenta la cursuri făcându-se pe cataloage.
(2) Numărul maxim de cursanti care pot efectua pregătirea/perfectionarea în vederea obtinerii/reînnoirii atestatului de instructor auto si profesor de legislatie rutieră în cadrul centrelor de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere, autorizate de către Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, intr-o serie, nu poate fi mai mare de 20.

Capitolul IV

1.4. Examinarea în vederea obtinerii/reînnoirii atestatului de instructor auto si a atestatului de profesor de legislatie rutieră

Art. 15. (1) Examenul în vederea atestării profesionale a instructorilor auto si a profesorilor de legislatie rutieră poate fi sustinut numai de persoanele care îndeplinesc conditiile prevăzute la capitolul II.
(2) Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. va stabili data si locul sustinerii examenelor de atestare profesională.
Art. 16. (1) Comisia de examinare va fi compusa din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Transporturilor si Infrastructurii în calitate de reprezentant al autoritătii de stat în domeniu si 2 reprezentanti ai Autoritătii Rutiere Române – A.R.R.
(2) Optional, cu rol de observator, la examinarea în vederea obtinerii atestatului de instructor auto, poate participa si un reprezentant al centrului de pregătire si perfectionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere.
Art. 17. La examenul în vederea obtinerii atestatului de instructor auto sau profesor de legislatie rutieră candidatul se va prezenta cu actul de identitate însotit de permisul de conducere, ambele în original.
Art. 18. (1) Examenul pentru obtinerea atestatului de instructor auto constă în următoarele probe:
a) probă scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoasterii regulilor de circulatie pe drumurile publice si cunoasterea autovehiculului, constând într-un test tip grilă cu 60 de întrebări, a cărei durată este de 60 minute; această probă poate fi sustinuta si in sistem informatic;
b) proba practică în trafic, având o durată de 30 minute, destinată evaluării cunostintelor, competentelor si capacitătilor pedagogice necesare desfăsurării procesului de pregătire practică;
modalitatea de evaluare a probei practice, precum si obiectivele care stau la baza evaluării acestei probe pentru fiecare categorie solicitată se stabilesc de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.
(2) Examenul pentru obtinerea atestatului de profesor de legislatie rutieră constă în următoarele probe:
a) probă scrisă, eliminatorie, care are drept scop verificarea cunoasterii regulilor de circulatie pe drumurile publice si cunoasterea autovehiculului, constând într-un test tip grilă cu 60 de întrebări, a cărei durată este de 60 minute; această probă poate fi sustinuta si in sistem informatic;
b) probă orală pentru evaluarea capacitătilor psihopedagogice, care constă în prezentarea unei teme din domeniul legislatiei rutiere si conducerii preventive, a cărei durata este de minim 15 minute.
(3) Procedura de examinare, modalitatea de evaluare a probelor teoretice, practice si orale, precum si obiectivele care stau la baza acestor evaluări pentru fiecare categorie solicitată se stabilesc de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.
(4) Pentru sustinerea examenului prevăzut la art. 18 si art. 20, respectiv art. 23 si art. 24, centrul de pregătire si perfectionare profesională va achita, pentru toti candidatii prezentati la examenul respectiv, contravaloarea tarifului de examinare/reînnoire/reexaminare prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta Metodologie, în contul Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. Sumele rezultate din achitarea tarifului se fac venit la bugetul Autoritătii Rutiere Române – A.R.R.
Art. 19. (1) Pentru promovarea examenului prevăzut la art. 18 alin. (1), candidatul trebuie să răspundă corect la cel putin 48 de întrebări din testul tip grilă, iar la proba practică să obtină calificativul admis.
(2) Pentru promovarea examenului prevăzut la art. 18 alin. (2), candidatul trebuie să răspundă corect la cel putin 54 de întrebări din testul tip grilă, iar la proba orală să obtină calificativul admis.
(3) Întrebările care alcătuiesc testul tip grilă prevăzut la art. 18 alin. (1) si (2), vor avea fiecare 4 variante posibile de răspuns.
Art. 20. (1) Examenul în vederea reînnoirii atestatului de instructor auto sau profesor de legislatie rutieră se poate sustine numai de către persoanele care au absolvit în prealabil un curs de perfectionare profesională si constă în sustinerea probelor prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) sau, după caz, art. 18 alin. (2) lit. a).
(2) Conditiile pentru promovarea examenului de reînnoire a atestatului sunt cele prevăzute la art. 19 alin. (1) în cazul instructorilor auto respectiv art. 19 alin. (2) în cazul profesorilor de legislatie rutieră.
(3) Examenul prevăzut la alin. (1) se sustine în fata comisiei prevăzute la art. 16, la data stabilită de aceasta.
Art. 21. La încheierea examenului prevăzut la art. 18 sau art. 20, se va întocmi situatia rezultatelor obtinute de către participantii la examen, aceasta fiind semnată de către toti membrii comisiei de examinare.
Capitolul V

1.5. Eliberarea atestatului

Art. 22. Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. va elibera atestatul de instructor auto sau atestatul de profesor de legislatie rutieră, după caz, persoanelor care au promovat examenul prevăzut la art. 18 sau art. 20, în termen de maxim 15 zile de la data promovării examenului aferent fiecărui tip de atestat.
Art. 23. (1) Persoanele declarate respinse la examenul în vederea obtinerii atestatului de instructor auto sau profesor de legislatie rutieră, au dreptul la două reexaminări în termen de un an de la data sustinerii examenului initial.
(2) Persoanele declarate respinse la cele două reexaminări prevăzute la alin.(1), pot sustine un nou examen, numai după absolvirea unui nou curs de pregătire profesională.
Art. 24. (1) Persoanele declarate respinse la examenul în vederea reînnoirii atestatului de profesor de legislatie rutieră sau instructor auto, au dreptul la două reexaminări în termen de un an de la data sustinerii examenului initial.
(2) Persoanele declarate respinse la cele două reexaminări prevăzute la alin.(1), pot sustine un nou examen pentru reînnoirea atestatului numai după absolvirea unui nou curs de perfectionare profesională.
Art. 25. (1) Perioada de valabilitate a atestatului de instructor auto sau de profesor de legislatie rutieră este de 5 ani de la data eliberării.
(2) În cazul reînnoirii atestatului de instructor auto/profesor de legislatie rutieră, Autoritatea Rutieră Română eliberează un nou atestat, cu valabilitatea de 5 ani de la data eliberării.
(3) Matca fiecărui atestat împreună cu situatia întocmită continând rezultatele obtinute de către participantii la examenul, se păstrează la Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. pentru o perioadă de 5 ani.
Art. 26. (1) Atestatele de instructor auto sau de profesor de legislatie rutieră sunt documente prevăzute cu serie si număr.
(2) Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. va tine evidenta atestatele de instructor auto si a atestatelor de profesor de legislatie rutieră eliberate.
(3) Autoritătile cu atributii legale în circulatia pe drumurile publice, pot solicita Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. informatii privind atestatele de instructor auto sau de profesor de legislatie rutieră eliberate.
Art. 27. Modelul atestatului de profesor de legislatie rutieră este prezentat în anexa nr. 2 la prezenta metodologie.
Art. 28. Modelul atestatului de instructor auto este prezentat în anexa nr. 3 la prezenta metodologie.

Capitolul VI

1.6 Dispozitii finale

Art. 30. Atestatele de instructor auto si atestatele de profesor de legislatie rutieră valabile la data intrării în vigoare a prezentei metodologii, îsi mentin valabilitatea până la expirare, reînnoirea acestora făcându-se în conditiile prezentei metodologii.
Art. 31. (1) În vederea reînnoirii atestatului de instructor auto si/sau profesor de legislatie rutieră, titularul acestuia trebuie să urmeze un curs de perfectionare profesională si să promoveze examenul aferent în ultimul an de valabilitate al respectivului atestat.
(2) În cazul în care un instructor auto si/sau profesor de legislatie rutieră nu îndeplineste conditia prevăzută la alin. (1), pentru a putea desfăsura activitatea de pregătire a cursantilor în vederea obtinerii permisului de conducere, trebuie să urmeze un nou curs de pregătire profesională, în conditiile prevăzute la art. 10 respectiv art. 11 si să promoveze examenul prevăzut la art. 18.
Art. 32. Actele aferente persoanelor înscrise la cursurile pentru obtinerea sau reînnoirea atestatului de instructor auto si/sau de profesor de legislatie rutieră, se păstrează la sediul centrului de pregătire si perfectionare profesională a personalului din domeniul transporturilor rutiere care a organizat cursurile respective, pentru o perioadă de 5 ani.
Art. 33. Anexele nr. 1 – 3 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

 2. Metodologia privind autorizarea instructorilor de pregătire practică

2.1. Dispozitii generale

Art. 1. Pregătirea practică în vederea obtinerii permisului de conducere pentru categoriile A, B si BE si subcategorii ale acestora, efectuată în cadrul scolilor de conducători auto autorizate conform prevederilor anexei nr. 2 la ordin, se poate realiza si cu instructori auto, care sunt persoane fizice înregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului, atestate si autorizate de către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., denumiti în continuare instructori auto autorizati.
Art. 2. Instructorul auto autorizat poate încheia doar cu o singura scoală de conducători auto autorizată contract de prestări servicii, ce are ca obiect de activitate pregătirea practica a cursantilor în vederea obtinerii permisului de conducere auto.
Art. 3. Pregătirea practică pe care un cursant o face în vederea obtinerii permisului de conducere auto nu poate fi începută decât după ce acesta a efectuat si absolvit in prealabil pregătirea teoretică în aceeasi scoală de conducători auto autorizată.
CAPITOLUL II

2.2. Conditii de autorizare a instructorilor auto

Art. 4. Autorizarea instructorului auto se face de către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:
a) detine permis de conducere valabil pentru categoria/subcategoria pentru care solicită autorizarea si atestat de pregătire profesională de instructor auto pentru categoria/subcategoria pentru care solicită autorizarea;
b) detine certificat de înregistrare eliberat de Oficiul National al Registrului Comertului, ca persoană fizică autorizată;
c) detine Certificat de înregistrare fiscală eliberat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală;
d) nu a fost condamnat pentru infractiuni care îl fac incompatibil cu calitatea de instructor auto prevăzute de legislatia în vigoare;
e) este apt medical si psihologic pentru efectuarea activitătii de instructor auto;
f) detine, în proprietate sau cu contract de leasing, minim un vehicul pentru fiecare categorie/subcategorie pentru care solicită autorizarea, ce trebuie să îndeplinească prevederile art. 5;
g) a activat ca angajat cu normă întreagă ca instructor auto în cadrul unei scoli de conducători auto o perioadă de minim 3 ani;
h) nu a avut suspendat, în perioada de 36 luni în care a fost angajat ca instructor auto al unei scoli de conducători auto, permisul de conducere si/sau atestatul de pregătire profesională de instructor auto;
Art. 5. (1) Pregătirea practică a cursantilor în vederea obtinerii permisului de conducere se efectuează de către instructori auto autorizati doar cu vehicule detinute în proprietate sau printr-un contract de leasing.
(2) Vehiculele utilizate la instruirea practică trebuie să îndeplinească conditiile si să aibă dotarea minimă necesară pentru vehiculele corespunzătoare categoriilor A, B si BE si subcategoriilor acestora, prevăzute în anexele nr. 1a) si nr. 1b) la normele privind autorizarea scolilor de conducători auto din anexa nr. 2 la ordin, să fie agreate conform reglementărilor în vigoare, având inspectia tehnică periodică efectuată în conditiile legii, si să fie asigurate pentru daune cauzate tertilor, inclusiv persoanelor care se află în interiorul acestora cu ocazia pregătirii în vederea obtinerii permisului de conducere.
CAPITOLUL III

2.3. Eliberarea autorizatiei pentru instructorii auto

Art. 6. (1) În vederea eliberării autorizatiei pentru instructorul auto, solicitantul depune la agentia teritorială a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. din Municipiul Bucuresti sau din judejul în care urmează să-si desfăsoare activitatea un dosar care trebuie să contină următoarele documente:
a) cererea-tip pentru obtinerea autorizatiei;
b) certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul National al Registrului Comertului corespunzător activitătii pentru care se solicita autorizarea;
c) certificatul de înregistrare fiscală, emis de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală corespunzător activitătii pentru care se solicita autorizarea;
d) permisul de conducere auto, cazierul judiciar, atestatul de pregătire profesională si avize, medical si psihologic, valabile;
e) lista cuprinzând toate vehiculele utilizate, pe fiecare categorie/subcategorie pentru care solicită autorizarea, împreună cu documentele din care să rezulte că acestea îndeplinesc conditiile prevăzute la art.5;
f) carte de muncă sau adeverintă eliberată de Inspectoratul Teritorial de Muncă din care să rezulte faptul că a activat în cadrul unei scoli de conducători auto ca instructor auto o perioadă de minim 3 ani;
g) cazier auto, în original, din care să rezulte că solicitantul îndeplineste conditiile prevăzute la art.4 lit. d), având valabilitate de 30 de zile sau declaratie notarială pe proprie răspundere, în cazul cetătenilor din alte state membre ale Uniunii Europene, din care sa reiasă ca nu a avut permisul anulat sau suspendat pentru motivele prevăzute la art. 4 lit. d).
(2) Documentele prevăzute la alin. (1), lit. b) – f) se vor prezenta în copie, stampilate si semnate de către solicitantul autorizatiei, fiecare copie având înscris în mod expres: „Subsemnatul …., declar pe propria răspundere, sub sanctiunea legii penale privind falsul în declaratii, că prezentul act este conform cu originalul”.
(3) Agentia teritorială a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. unde solicitantul îsi desfăsoară activitatea analizează, în termen de 15 zile, dosarul depus. În functie de rezultatul analizării respectivului dosar, agentia teritorială a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. eliberează autorizatia instructorului auto numai pentru acele categorii/subcategorii pentru care sunt îndeplinite conditiile prevăzute în prezenta metodologie, ori comunică în scris refuzul motivat, după caz.
Art. 7. (1) Autorizatia instructorului auto se acordă, pe o perioadă de 5 ani de la data eliberării pentru categoriile/subcategoriile pentru care se efectuează pregătirea. Eliberarea acesteia se face după prezentarea
documentului de plată a tarifului aferent.
(2) Modelul autorizatiei este prezentat în anexa nr. 1 la prezenta metodologie.
(3) Tarifele pentru eliberarea autorizatiilor instructorilor auto sunt cuprinse în anexa nr. 3 la prezenta metodologie.
(4) Instructorii auto autorizati vor fi înscrisi în Registrul instructorilor auto autorizati, tinut de fiecare agentie teritorială a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R care a eliberat respectiva autorizatie, inclusiv pe suport magnetic; lista instructorilor auto autorizati va fi actualizata trimestrial pe site-ul Autoritătii Rutiere Române – A.R.R.
(5) În cazul în care, după eliberarea autorizatiei, instructorul auto autorizat solicită o nouă categorie/subcategorie, acestuia, după acordarea categoriei/subcategoriei, i se va elibera o nouă autorizatie cu aceeasi valabilitate ca cea initială, inclusiv pentru categoria/subcategoria respectivă, după plata tarifului aferent. Acordarea categoriei/subcategoriei solicitate se va face cu respectarea prevederilor prezentei metodologii.
Art. 8. Pierderea, sustragerea sau deteriorarea autorizatiei se anuntă, de către titularul acesteia, la agentia teritorială a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R. care a eliberat-o, în termen de 15 zile. Pierderea sau sustragerea autorizatiei se publică, de către titularul acesteia, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. După publicare, Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. va elibera o nouă autorizatie, la cererea titularului, cu plata tarifelor aferente.
CAPITOLUL IV

2.4. Obligatiile instructorului auto autorizat

Art. 9. Instructorul auto autorizat are obligatia asigurării si respectării conditiilor necesare efectuării pregătirii practice individuale a fiecărui cursant, si răspunde în fata persoanei desemnate care conduce si organizează activitatea scolii de conducători auto cu privire la respectarea clauzelor contractuale.
Art. 10. Instructorul auto autorizat are obligatia de a informa persoana care conduce si organizează activitatea scolii de conducători auto, asupra conditiilor de efectuare a pregătirii practice.
Art. 11. Pe toată durata efectuării pregătirii practice, instructorul auto autorizat are obligatia să detină la bordul autovehiculului si să prezinte personalului cu atributii de control, la cererea acestuia, documentele solicitate de acesta, respectiv:
a) actul de identitate;
b) permisul de conducere sau dovada înlocuitoare cu drept de circulatie;
c) atestatul de pregătire profesională ca instructor auto;
d) autorizatia de instructor auto;
e) contractul de prestări servicii încheiat de către instructorul auto autorizat cu scoala de conducători auto;
f) caietul cursantului;
g) documentele autovehiculului cu care efectuează pregătirea practică;
h) polita de asigurare de răspundere civilă auto pentru vehiculul cu care se efectuează pregătirea practică si cea pentru daune cauzate tertilor inclusiv persoanelor aflate în interiorul vehiculului;
i) foaia zilnică de parcurs.
Art. 12. În cadrul procesului de pregătire a cursantilor în vederea obtinerii permisului de conducere, instructorul auto autorizat are următoarele obligatii:
a) să respecte planul de învătământ prevăzut de legislatia în vigoare;
b) să respecte programa de învătământ prevăzut de legislatia în vigoare;
c) să depună la sediul scolii de conducători auto cu care are contract de prestări servicii copiile după actul de identitate, permisul de conducere, avizul medical si psihologic, atestatul de pregătire profesională de instructor auto si autorizatia de instructor auto, actualizate;
d) să utilizeze în procesul de pregătire practică numai vehicule ale căror documente au fost depuse în dosarul de autorizare sau cele care au fost ulterior adăugate sau schimbate la acel dosar prin înstiintare scrisă a agentiei teritoriale a Autoritătii Rutiere Române – A.R.R pe raza căreia instructorul auto autorizat îsi desfăsoară activitatea;
e) să utilizeze în procesul de pregătire practică numai vehicule detinute în proprietate sau cu contract de leasing;
f) să utilizeze în procesul de pregătire practică numai vehicule agreate în acest sens;
g) să utilizeze în procesul de pregătire practică numai vehicule având inspectie tehnică periodică efectuată conform prevederilor legislatiei în vigoare;
h) să utilizeze în procesul de pregătire practică numai vehicule asigurate pentru daune cauzate tertilor, inclusiv persoanelor care se afla în interiorul acestora;
i) să depună în momentul finalizării pregătirii practice la scoala de conducători auto cu care are încheiat contract de prestări servicii, copii ale foilor zilnice de parcurs aferente vehiculului cu care respectivul cursant a efectuat pregătirea practică;
j) să efectueze pregătirea practică numai în conditiile respectării prevederilor Codului Muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 13. Instructorii auto autorizati au obligatia ca, în decurs de 30 zile de la data obtinerii autorizatiei, să inscriptioneze vehiculele cu care efectuează pregătirea practică, pe părtile laterale, cu autocolante al căror model este prezentat în anexa nr. 2 la prezenta metodologie, autocolante pe care trebuie să se regăsească numărul autorizatiei si categoriile pentru care este valabilă autorizatia.

CAPITOLUL V

2.5. Suspendarea si anularea autorizatiei instructorului auto

Art. 14. (1) Suspendarea autorizatiei instructorului auto se face de către Autoritatea Rutieră Romană – A.R.R., în următoarele cazuri:
34 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 684 bis/12.X.2009 a) când instructorul auto autorizat nu mai îndeplineste conditiile prevăzute la art. 4, care au stat la baza acordării autorizatiei;
b) când se constată că se efectuează pregătirea si pentru alte categorii de vehicule decât cele pentru care este autorizat;
c) când se constată nerespectarea uneia dintre obligatiile prevăzute la art. 9 – 13.
(2) Autorizatia instructorului auto suspendată se poate reacorda, la cererea titularului, astfel:
a) în cazul primei suspendări, după o lună;
b) în cazul celei de-a doua suspendări, după 3 luni.
(3) Restituirea autorizatiei se face, la cerere, după ce titularul face dovada că au fost remediate cauzele care au stat la baza suspendării acesteia.
(4) Lista autorizatiilor instructorilor auto suspendate se afisează pe site-ul Autoritătii Rutiere Române – A.R.R.
Art. 15. Anularea autorizatiei instructorului auto, se face de către Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. în următoarele cazuri:
a) când se constată că instructorul auto a furnizat documente continând informatii eronate cu ocazia solicitării eliberării autorizatiei;
b) când a fost confirmată, prin semnare pe fisa de scolarizare, finalizarea pregătirii practice a unor cursanti care nu au finalizat respectiva pregătire practică;
c) la a treia suspendare a autorizatiei;
d) când se constată că titularul autorizatiei si-a încetat activitatea sau la cererea acestuia.
Art. 16. Suspendarea sau anularea autorizatiei instructorului auto autorizat operează efectiv după terminarea pregătirii practice a cursantilor cu care acesta efectuează pregătirea practică în momentul comunicării respectivei decizii.
Art. 17. În cazul luării măsurii de anulare a autorizatiei instructorilor auto autorizati, se procedează la radierea pozitiei respective din Registrul instructorilor autorizati.
Art. 18. În cazul în care unui instructor auto autorizat i-a fost anulată autorizatia pentru una din cauzele prevăzute la art.15 lit. a), b) sau c) acesta nu mai poate solicita o nouă autorizatie decât după o perioadă de minim 1 an de la data anulării autorizatiei.

CAPITOLUL VI

2.6. Controlul instructorilor auto autorizati

Art. 19. Efectuarea controlului respectării reglementărilor specifice privind activitatea instructorilor auto autorizati se face de către inspectorii sau inspectorii de trafic ai Autoritătii Rutiere Române – A.R.R., împuterniciti în acest scop, atât la domiciliul, la sediul scolii de conducători auto cu care acesta are încheiat contract de prestări servicii cât si în trafic.
Art. 20. Tematica minimă de control vizează verificarea următoarelor aspecte:
a) mentinerea conditiilor initiale care au stat la baza acordării autorizatiei instructorului auto;
b) respectarea metodologiei de organizare si desfăsurare a cursurilor în vederea obtinerii permisului de conducere;
c) respectarea programelor de scolarizare aprobate de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.;
d) respectarea prevederilor privind evidenta foilor zilnice de parcurs.

 Sursa: Masinamea.com

Firmele vor plati anticipat impozit pe profit, dispare 3% pentru microintreprinderi


Pentru a omora definit mediul antreprenorial (si asa extrem de bolnav) din tara asta, Ministerul de Finante a decis : microintreprinderile sunt taxate din acest an ca orice firma, trebuind sa plateasca impozit pe profit de 16% si nu mai au posibilitatea sa opteze intre aceasta alternativa de taxare si impozitul pe venit de 3% ( Sebastian Vladescu, ministrul de finante, 14.01.2010).

In plus, toate companiile din Romania vor plati impozitul pe profit anticipat, pe baza profitului obtinut in anul anterior, ca la banci.

“Din acest an microintreprinderile platesc impozit pe profit de 16%. Nu mai pot sa aleaga alternativa platii impozitului de 3% pe venituri”, a spus ieri Vladescu, prezent in Parlament la dezbaterile la proiectul de buget pe 2010.

Masura va afecta in primul rand microintreprinderile din servicii, unde rata profitului este mai mare de 30-40%. La o companie cu venituri anuale de 100.000 de euro, impozitul tip micro de 3% presupunea plata catre stat a 3.000 de euro pe an. Daca profitul brut este de 80.000 de euro, de exemplu, impozitul de 16% presupune plati catre stat de 12.800 de euro, deci de patru ori mai mult decat la micro. La 40.000 de euro profit brut, impozitul este 6.400 de euro, dublu fata de micro, iar la 20.000 de euro profit brut impozitul este relativ egal.

Cu alte cuvinte, ca sa nu dea mai multi bani la stat, companiile cu o marja de profit mai mare de 20% care preferau pana acum sa plateasca impozit tip micro trebuie sa aiba o profitabilitate mai mica de 20%, adica sa-si mareasca cheltuielile. In situatia in care aceste firme inregistreaza pierderi, platesc ca si celelalte companii impozit minim, care este intre 500 si 1.500 de euro la acest nivel al veniturilor.

Masura afecteaza cele circa 450.000 de microintreprinderi inregistrate, societati cu pana la 9 angajati si venituri anuale de cel mult 100.000 de euro.

In total sunt 550.000 de firme in Romania.

Masura este dur criticata de intreprinzatori.

“Nu ajungea ca impozitul minim a dus la inchiderea a cateva sute de mii de firme, vine si aceasta masura care va avea efect asemanator: vor mai disparea niste microintreprinderi de pe piata. Cele mai afectate vor fi cele care presteaza servicii si care nu au foarte multe cheltuieli.

Stefan Diaconescu, asociat al firmei de consultanta si proiectare Kraft Expert Consult, care anul trecut a avut o cifra de afaceri de 80.000 de euro, spune ca isi va suspenda firma in cazul in care va trebui sa plateasca 16% impozit pe profit. “Pana in 2008 am platit 3% pe venit si era foarte bine. Anul trecut a venit impozitul minim pe care a trebui sa-l platesc si care a fost de trei ori mai mare decat impozitul pe care il dadeam anterior. Am platit anul trecut 1.500 de euro impozit. Acum daca va trebui sa platesc 16% pe profit ma gandesc sa-mi suspend firma pentru ca am cheltuielile foarte mici si profitul va fi foarte mare in acest caz”, spune Diaconescu.

Microintreprinderile au beneficiat pana in 2009 de un regim special de taxare, avand posibilitatea sa aleaga intre impozitarea profiturilor si plata unui impozit pe venit, care a crescut progresiv in ultimii ani, ajungand la 3% din venituri anul trecut.

In 2009, incasarile din impozitul tip micro, de 3% din venituri, au adus la bugetul de stat 90 de milioane de euro, iar pentru 2010 bugetul prevedea incasari de 100 mil. euro. Aceasta inseamna afaceri pentru cele 450.000 de microintreprinderi de circa 3,3 mld. euro, iar daca se presupune o marja medie de profit brut de 40%, statul ar putea incasa la buget in plus ca urmare a desfiintarii impozitarii tip micro circa 100 de milioane de euro. In Parlament a fost propus de PNL un amendament la proiectul de buget prin care se urmarea prelungirea acestei optiuni, insa amendamentul a fost respins.

In aceste conditii, microintreprinderile se supun regimului de impozitare valabil pentru celelalte firme.

Incepand din 2003, cand Fiscul a introdus regimul de impozitare redusa pentru microintreprinderi, pe piata au aparut zeci de mii de astfel de firme, fiind privite ca o solutie de evitare a contributiilor de securitate sociala foarte ridicate, care umfla costurile cu forta de munca.

Microintreprinderile au fost folosite in ultimii ani pentru a plati salariile mari, o parte din ele fara achitarea contributiilor sociale.

Pentru venituri de sub 100.000 de euro pe an, impozitele platite la stat sunt de 3% din veniturile totale si de 16% din dividende, in conditiile in care pentru plata unui salariu cu toate taxele si contributiile sociale incluse este necesara o cheltuiala dubla din partea angajatorului.

In practica, salariul net reprezinta circa 55% din costul total al angajatorilor, raportul fiind mai mare pentru salarii mai mici. In cazul microintreprinderilor, venitul net ramas dupa plata impozitului de 3% pe venit si de 16% pe dividende este in jur de 75% din cifra de afaceri a microintreprinderii.

Potrivit deputatul PNL Daniel Chitoiu, fost presedinte al ANAF, renuntarea la alternativa platii unui impozit de 3% pe venitul microintreprinderilor va duce la circa 200.000 de falimente in acest an, efectul urmand sa fie comparabil cu cel rezultat in urma introducerii impozitului minim care a dus la radierea a peste 200.000 de firme in 2009. El sustine ca exista posibilitatea ca toate microintreprinderile sa inregistreze pierderi.

“Regimul fiscal al microintreprinderilor a fost de multe ori folosit abuziv, fie pentru speculatii imobiliare, fie pentru plata salariilor managerilor sau a transferurilor de profit. Nu este o noutate disparitia lui. Se stia inca din 2006 ca din 2010 acest regim fiscal nu va mai fi prelungit. Nu este o zona din economie care sa conteze atat de mult in bugetul statului. Nu cred ca va avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri, impactul mediatic va fi in schimb mai mare”, apreciaza consultantul fiscal Gabriel Biris

Introducerea impozitului minim in aprilie 2009 a fost prima lovitura adusa microintreprinderilor. Statul miza pe incasari de 350 mil. lei (81 mil. euro) in urma introducerii acestui impozit , insa veniturile incasate din aplicarea sa la bugetul statului au fost triple in 2009, in jur de 1 mld. lei (200 mil. euro).

Pe de alta parte, potrivit calculelor Consiliului National pentru Intreprinderi Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR), introducerea impozitului minim a adus pierderi de 100 de milioane de lei la bugetul de stat, prin generarea a 56.000 de someri, in urma inchiderii a 26.000 de firme cu activitate, din luna octombrie.

Impozit pe profit, platit anticipat in 2010

Incepand cu anul 2010, toti contribuabilii (cu exceptia celor care platesc impozit pe profit anual) trebuie sa aplice sistemul platilor anticipate de impozit pe profit, aplicat in anii precedenti doar de societatile comerciale bancare, conform articolului 34, literele a) si b) din Legea nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal.

“Astfel, incepand cu 2010, contribuabilii au obligatia de a declara si efectua trimestrial plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, in suma de o patrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflatie din decembrie, estimat cu ocazia elaborarii bugetului initial al anului pentru care se efectueaza platile anticipate, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se efectueaza plata”, explica pentru ZF Nadia Oanea, Supervising Senior, Tax Advisory Services, Mazars.

Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza caruia se determina platile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fara a lua in calcul platile anticipate efectuate in acel an.

Am folosit informatii publicate de Ziarul Financiar.ro

Reguli generale privind cesiunea dreptului de autor


Dreptul de autor are in vedere ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale ce tin de crearea si valorificarea operelor literare,artistice sau stintifice.
   Pentru ca dreptul subiectiv de autor sa se nasca, trebuie intrunite urmatoarele conditii:

- originalitatea operei de creatie intelectuala
- existenta unei forme concrete pe care aceasta o imbraca
- creatia sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului.
   Potrivit Legii nr 8/1996 autorul poate sa decida in ce mod si cum va fi adusa la cunostinta publica opera, de a pretinde recunoasterea calitatii de autor, de a decide sub ce nume aceasta va fi facut publica, de retracta opera, dreptul patrimonial exclusiv de a decide cum va fi utilizata sau exploatata opera sa, precum si dreptul distinct de a autoriza reproducerea, difuzarea etc. Spre deosebire de dreptul comun , prin cesiune , care, in conceptia legii romane a dreptului de autor include si concesiunea (licenta) si atfel se intelege conventia prin care autorul sau titularul dreptului patrimonial de autor  transmite totalitatea sau o parte a drepturilor sale patrimoniale de autor asupra unei opera catre o alta persoana, de regula , in schimbul unui pret.

 In reglementarea Legii nr 8/1996 nu intalnim decat termenul de ”cesiune” nu si termenul de concesiune sau de licenta. Astfel este gresita terminologia folosita de lagiuitor in art63 alin 1, alin 2, alin 3 si art.75 din Legea 8/1996. Art 63 desi in realitate foloseste termenul de cesiune, acesta face referire la ”dreptul de inchiriere” care reglementeaza de fapt concesiunea cu titlu oneros a dreptului de folosire a operei.

   Art 75 din aceasi lege reglementeaza concesiunea dreptului de utilizare a unui program de calculator. Prin prisma acestor texte legale vom accepta ca, cel putin pentru  cazurile mentionate concesiunea exista si in privinta drepturilor patrimoniale de autor, si aceasta chiar daca, in mod gresit legiuitorul o denumeste cesiune numai cu privire la unele modalitati de folosire a operei nu inseamna insa excluderea in privinta altora.

Articolul 39 pct. 1 al Legii 8/1996 prevede ca poate avea calitatea de cedent al drepturilor patimoniale autorul sau titularul dreptului de autor. Deasemenea mai pot fi titulari ai unor drepruri patrimoniale care intra in continutul dreptului de autor succesori legali  sau testamentari ai autorului, cesionarii legali, cum este cazul in care autorul realizeaza o opera in cadrul obligatiei de serviciu, si conventionali ai dreptului de autor.
   Articolul 42 din lege prevede ca, pentru dovedirea si existenta continutului contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale este nevoie de forma scrisa a contractului.

 Totusi de la acest articol exista si doua exceptii:
- prima exceptie este cea privitoare la cesiunea drepturilor patrimoniale in cazul programelor pentru calculator, unde autorul poate dovedi existenta contractului prin orice mijloc de proba.
- a doua exceptie, este cea prin care legea mai permite dovedirea contractului de cesiune cu orice mijloc de proba si in  cazul contractului care are ca obiect opere utilizate in presa..
 

Contractul de cesiune trebuie sa contina, sub amenintarea rezilierii:
- drepturile patrimoniale transmise, si anume dreptul de a decide in ce mod va fi exploatata opera, de a autoriza exploatarea operei si asa mai departe
- modalitatiile de utilizare
- durata cesunii
- intinderea cesiunii
- remuneratia titularului dreptului de autor.

 In art 39 pct 3 din Lecea 8/1996 este reglementata cesiunea si anume intinderea ei: cesiunea este de doua feluri:
- cesiunea exclusive
- cesiunea neexclusiva

Cesiunea exclusiva este cea in care titularul dreptului de autor nu poate utilize opera pe durata  si teritoriul convenit si nici nu poate sa mai transmita dreptul respective si altor persoane.

 Prin cesiunea neexclusiva, cedentul poate utilize opera si chiar transmite drepturi si altor persoane, nu poate fi incheiat un contract prin care sunt transmise drepturile patrimoniale cu privire la totalitatea operelor viitoare ale autorului. Chiar daca acest contract se incheie el va fi nul de drept.
Remuneratia cuvenita in temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileste prin acordul partilor. Legea romana lasa la aprecierea partilor modul de stabilire a remuneratiei, desi recomanda cateva variante:
- proportional cu incasarile provenite din exploatarea operei:
- in suma fixa
- sau in orice alt mod.

  Daca din contract reiese ca nu a fost stabilita remuneratia, sau modul de remunerare da dreptul autorului sa ceara rezilierae contractului care este prevazut in art 41 din Legea 8/1996, fie stabilirea de catre organele jurisdictionale competnte a remuneratiei, in functie de sumele platite, de regula, pentru aceeasi categorie de opera, perioada si modul de utilizare.
   Exista posibilitatea ca, in temeilul art 43 pct 3 din Legea 8/1996 sa se ceara instantei revizuirea contractului sau marirea remuneratiei in cazul unei disproporti ”evidente” intre remuneratia autorului si profitul cesionarului, pentru ca autorul sa fie protejat, acestuia ii este interzis sa renunte la acest drept si anume la dreptul de a fi remunerate.

   Legea nr 8/1996 in acelasi spirit al protectiei autorului, ii confera dreptul de a solicita desfiintarea contractului de cesiune daca interesele sale sunt serios afectate de neexploatarea sau exploatare insuficienta a operei. Conditiile in care se poate exercita actiunea in desfiintarea contractului, pe care o apreciem ca fiind in reziliere prevazute in art 47 pct 1 din Legea 8/1996 sunt:
- opera este ne utilizata sau insuficient utilizata;
- interesle autorului sunt afectate cosiderabil;
- motivele de insuficienta in utilizarea operei sa nu se datoreze culpei autorului, faptei unui tert, unui caz fortuit, sau fortei majore.
- sa fi trecut mai mult de 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial asupra operei si daca aceasta este cedeta unei publicatii cotidiene de 3 luni sau un an, in cazul periodicelor.

 Drepturile patrimoniale de autor sunt susceptibile de valorificare si prin intermediul altor contracte. Unele dintre acestea  au primit o reglementare prin diferite acte normative de exemplu: contractul de franciza.

Sursa: Jura.ro

Din 2010 firmele depun bilantul doar la Registrul Comertului


Firmele vor depune situatiile financiare doar la Registrul Comertului (ONRC) – (detalii complete aici) incepand cu acest an, potrivit unei legi din 2006, care intra in vigoare in 2010. Pana in 2009, firmele trebuiau sa inregistreze bilanturile contabile atat la Ministerul de Finante, cat si la Registrul Comertului.

“In anii trecuti, trebuia sa faci doua drumuri ca sa depui bilantul. Cu toate ca exista posibilitatea de a inregistra online situatiile financiare la Ministerul de Finante, foarte putine firme apelau la aceasta metoda pentru ca este nevoie de semnatura electronica si aceasta costa. Intrarea in vigoare a acestei legi simplifica procedura de depunere a situatiilor financiare anuale”, spune Adriana M. Din Bucuresti, contabila.

Legea nr. 441/2006 privind modificarea Legii societatilor comerciale nr. 31/1990 prevedea ca, incepand cu 1 ianuarie 2007, situatiile financiare anuale si documentele anexate acestora sa fie depuse numai la Oficiul Registrului Comertului. Datorita amanarii de mai multe ori a acestei prevederi, s-a ajuns la situatia in care amendamentul se va aplica incepand cu acest an.

“In lipsa unei prevederi legale exprese care sa prevada depunerea situatiilor financiare aferente exercitiului financiar al anului 2009 la Ministerul Finantelor Publice, incepand cu anul 2010 urmeaza a se face aplicarea Art.III alin (3) din Legea 441/2006. Urmare a acestui fapt, situatiile financiare anuale vor fi preluate, potrivit legii, atat in format hartie si/sau numai in forma electronica, avand atasata o semnatura electronica extinsa”, a declarat pentru ZF Adriana Luminita Iacob, directorul general al ONRC.

Ministerului de Finante va obtine gratuit de la ONRC date privind situatiile financiare anuale ale agentilor economici

Sursa: Ziarul Financiar

Excluderea unui asociat (dintr-o societate comerciala)


Excluderea poate avea loc in conditii stricte si limitativ prevazute de lege(31/1990).

Printre acestea, pot fi:
- Neefectuarea aportului. Asociatul poate fi exclus daca intarzie sa efectueze aportul stabilit de prevederile contractului de societate. Cel exclus va suporta consecintele intarzierii in efectuarea aportului.

- Supunerea asociatului procedurii insolventei sau incapacitatea asociatului. Asociatul care a fost supus procedurii insolventei sau care a devenit incapabil din punctul de vedere al atributiilor ce-i revin, poate fi exclus din societate.

- Imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societatii si savarsirea unor acte de concurenta. Asociatul poate fi exclus daca savarseste anumite fapte considerate o manifestare a lipsei de loialitate fata de societate, precum: amestecul fara drept in administrarea societatii; intrebuintarea, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, a capitalului, bunurilor sau creditului societatii in folosul sau; participarea, fara consimtamantul celorlalti asociati, ca asociat cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, sau efectuarea de operatiuni in contul sau ori al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator.

- Savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate. Asociatul care indeplineste functia de administrator va putea fi exclus din societate daca savarseste o frauda in dauna societatii ori se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altor persoane.

- Exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii (valabil pentru SNC, SCS, SRL). Daca opozitia creditorului personal a unui asociat facuta impotriva hotararii privind prelungirea duratei societatii a fost admisa de o instanta judecatoreasca, asociatul debitor al oponentului poate fi exclus din societate.

Conditiile excluderii unui asociat din societate

Excluderea unui asociat se pronunta prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat. Cererea societatii de excludere a unui asociat trebuie sa se bazeze pe o hotarare a tuturor asociatilor, cu exceptia asociatului in cauza.

Daca cererea de excludere a unui asociat se face numai de catre unul dintre asociati, trebuie citata societatea si asociatul parat. Daca societatea este constituita numai din doi asociati, prin admiterea cererii unuia dintre asociati de excludere a celuilalt, societatea ramane cu un singur asociat si, in consecinta, va fi dizolvata. Acest lucru nu va avea loc daca asociatul ramas hotaraste continuarea existentei sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

In toate cazurile de admitere a cererii de excludere a unui asociat din societate, hotararea judecatoreasca ramasa definitiva se va depune, in termen de 15 zile, la registrul comertului pentru a fi inscrisa, iar dispozitivul hotararii se va publica in Monitorul Oficial.

Efectele excluderii unui asociat din societate

Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii. El va avea dreptul la beneficii si va suporta pierderile pana in ziua excluderii sale, insa nu va putea cere lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate potrivit prevederilor contractului de societate. De asemenea, asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partilor sale sociale. Daca la data excluderii exista anumite operatii in curs de executare, asociatul nu-si va putea retrage partea care i se cuvine decat dupa terminarea acestora.

Societatile de capitaluri nu dispun de reguli specifice privind excluderea actionarilor, reglementarile pentru societatile de persoane descrise anterior nefiind aplicabile din cauza diferentelor foarte mari intre cele doua tipuri de societati. Prin urmare, indiferent de tipul actionarului, persoana fizica sau fond de investitii, nu se poate pune problema excluderii.

Excluderea apare ca o sancţiune specifică în dreptul societăţilor comerciale pentru acei asociaţi care nu au respectat prevederile legii şi ale actului constitutiv. Excluderea nu este obligatorie, în sensul că, deşi unul dintre asociaţi aduce atingere intereselor societăţii, dacă nu încalcă şi alte dispoziţii (de drept civil, contravenţional sau penal), îşi poate păstra calitatea de asociat.

La SNC, SCS şi SRL, asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi.

În acest caz numai societatea poate să ceară excluderea asociatului. De asemenea, poate să decidă că asociatul care a făcut actele de concurenţă a lucrat în contul ei sau poate să ceară despăgubiri. Acest drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când societatea a avut cunoştinţă de actele de concurenţă neloială, fără a fi luat vreo hotărâre.

Nu poate fi exclus un asociat pentru motive prevăzute la art.222 (Legea 31/1990), dacă:

1. Împrejurarea că au fost sesizate organele de poliţie pentru fapte penale, nu este de natură să dovedească existenţa unor fraude, din moment ce o asemenea sesizare nu s-a finalizat printr-o hotărâre penală de condamnare, rămasă definitivă.

2. Soţul asociatului administrator a înfiinţat o altă societate comercială, la care acesta nu este asociat, iar activitatea acestei S.C. nu afectează societatea înfiinţată de părţile în litigiu.

3. Lipsa de activitate fizică sau intelectuală în folosul societăţii.

4. Suma ce nu apare predată la casierie reprezintă monedă divizionară de metal până la 10 lei inclusiv, ce rămânea în magazin fără evidenţă, practică probată prin depoziţiile de martori ale vânzătorilor.

5. Refuzul de a recepţiona şi pune în vânzare mărfurile primite, şi de angajare a personalului calificat.

6. Neparticiparea la adunarea generală.

Clauzele enumerate de lege au caracter limitativ şi, dacă în actul constitutiv nu au mai fost prevăzute altele, acestea vor fi interpretate strict.

Relaxare fiscala sau mare abureala?


Potrivit legii 329/2009, profitul investit în producţia sau achiziţia de echipamente tehnologice privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit până la 31 decembrie 2010.

Scutirea de impozit pe profit se acordă în limita impozitului datorat pentru perioada respectivă.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma pentru care s-a beneficiat de scutire va fi repartizată pentru constituirea rezervelor până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar.

În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.

A doua lege care ar putea fi folosită de firme pentru finanţare este cea care permite amânarea plăţii datoriilor către stat. O astfel de facilitate a existat şi în 2009 însă din cauza condiţiilor de accesare, prea dificile, nu a a avut succes. Mai precis, doar 130 de firme au reuşit să obţină amânarea la plată.

În 2010, facilitatea devine mult mai accesibilă. Potrivit legii 363/2009 (cu referinta la O.U.G.92/2009 pentru amanarea platii obligatiilor fiscale neachitate la termen - adaugarea mea) oricare firmă poate să-şi amâne plăţile către stat.


Singurele condiţii de accesare a acestei facilităţi sunt depunerea tuturor declaraţiilor fiscale şi cazierul fiscal curat. De asemenea, firma solicitantă trebuie să nu fie în insolvenţă.

La 20 decembrie 2010 este data-limită până la care această facilitate poate funcţiona. Cererile pot fi depuse până cel târziu pe 30 iunie 2010. Amânarea se poate face pe o perioadă de maximum un an.

Pentru acces la facilitate este nevoie şi de constituirea unor garanţii. Bunurile oferite sau alte garanţii constituite în vederea instituirii măsurilor asigurătorii trebuie să ajungă la 20% din suma amânată la plată şi dobânzile datorate pe perioada amânării, dacă amânarea se acordă pe o perioadă de până la 3 luni inclusiv.
Pentru amânări mai lungi, garanţiile trebuie să ajungă însă la 40% din suma amânată plus dobânzi.

Dobânda pentru sumele amânate este mai mică decât cea standard de 0,1% pe zi. Nivelul ei este de 0,05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare la plată.

Sursa : Money.ro

P.S. Personal cred ca, pentru fiecare din cele doua legi, vor exista obstacole, mai precis pentru  329/2009 (profitul reinvestit) nemaifiind permisa amortizarea, efectul neimpozitarii acestuia este zero, iar pe legea 363/2009 (pentru amanarea platii obligatiilor fiscale) o mare piedica vor fi garantiile cerute.