Guvernul amana pentru 2011 introducerea forfetarului. Ramane impozitul minim.


FMI nu accepta inlocuirea impozitului minim, care aduce incasari certe, cu venituri greu de estimat din impozitul forfetar.

Barurile, restaurantele, taximetristii, micii hotelieri, frizerii si coafezele sau atelierele de reparatii si spalatoriile scapa anul acesta de „amenintarea” impozitului forfetar mult-discutat in ultimele doua luni, Guvernul intentionand sa continue pana in 2011 aplicarea impozitului minim pe cifra de afaceri introdus la 1 mai 2009, afirma surse oficiale.

Motivul principal: impozitul minim s-a dovedit o sursa certa de venituri la buget, fiind estimat sa contribuie cu 0,6% din incasarile pe acest an, in timp ce contributia impozitului forfetar se dovedeste greu de cuantificat, iar FMI nu accepta incertitudini suplimentare la capitolul venituri.

Statul miza anul trecut pe incasari de 355 mil. lei (84 mil. euro), respectiv de 0,2% din veniturile totale, in urma introducerii impozitului minim, insa veniturile incasate in cele opt luni de aplicare au fost duble, de circa 700 mil. lei (166 mil. euro). Ca atare, pentru anul acesta, bugetul mizeaza pe circa 1 mld. lei (240 mil. euro).

Impozitul minim, introdus in urma cu aproape un an la presiunea Fondului pentru obtinerea unor incasari suplimentare la buget si eliminarea firmelor inactive, a fost un…cititi continuarea in editia online Zf.ro

Sursa Zf.ro

Reclame

Lista serviciilor pentru care se va plăti impozit forfetar


EXCLUSIV pe Mediafax.ro

Transportul cu taxiuri, spălătoriile auto şi interpretarea artistică se numără printre activităţile introduse într-o listă ce cuprinde 28 de servicii pentru care se va plăti impozit forfetar, potrivit unui nou proiect, în care nu mai figurează touroperatorii sau centrele de fitness.

Alte servicii nou introduse, clasificate după codul CAEN, pentru care se va plăti impozit forfetar sunt:

  • vulcanizările
  • transporturile urbane, suburbane şi metropolitane de călători
  • alte transporturi terestre de călători
  • activităţi de întreţinere peisagistică
  • activităţi suport pentru interpretare artistică (spectacole)
  • activităţi de creare artistică
  • activităţi de gestionare a sălilor de spectacole şi alte activităţi de servicii

Activităţile menţionate sunt incluse într-un proiect de lucru al Guvernului privind modificarea Codul Fiscal şi introducerea impozitul forfetar, obţinut de MEDIAFAX.

Printre domeniile care au fost iniţial incluse în listă şi au fost ulterior eliminate se numără repararea calculatoarelor şi a echipamentelor de comunicaţii, repararea ceasurilor şi a bijuteriilor, bâlciurile şi parcurile de distracţii.

Astfel, în noua listă a serviciilor propuse pentru impozitul forfetar mai sunt incluse:

  • întreţinerea şi repararea autovehiculelor (vulcanizări)
  • hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare
  • facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată
  • parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere şi alte servicii de cazare

De asmenea, impozitul forfetar se va aplica şi pentru:

  • restaurante
  • firme prestatoare de servicii în alimentaţie (catering) pentru evenimente
  • alte activităţi de alimentaţie
  • baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor
  • alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică
  • repararea dispozitivelor de uz gospodăresc şi a echipamentelor pentru casă şi grădină
  • repararea încălţămintei şi a articolelor din piele
  • repararea mobilei şi a furniturilor casnice
  • repararea ceasurilor şi a bijuteriilor
  • repararea articolelor de uz personal şi gospodăresc
  • spălarea şi curăţarea (uscată) articolelor textile şi a produselor din blană
  • coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare
  • activităţi de pompe funebre şi similare
  • activităţi de întreţinere corporală şi alte activităţi de servicii

În proiectul Guvernului este prezentată şi modalitatea de calcul pentru stabilirea impozitului forfetar în cazul categoriilor „Restaurante, baruri cafenele”, şi „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare”.

În cazul primei categorii, firmele prestatoare vor plăti o sumă care creşte odată cu rangul localităţii unde se află restaurantul şi a suprafeţei totale utile.

Cel mai mic impozit forfetar, de 2.000 de lei, va fi plătit pentru localurile de la sat care nu au o suprafaţă utilă mai mare de 10 metri pătraţi.

Proprietarul unui bar cu o suprafaţă de 20 de metri pătraţi, tot dintr-un sat, va plăti 3.400 de lei. Suma maximă pentru un astfel de local situat la sat poate ajunge, pentru o suprafaţă de 240 de metri pătraţi, la 34.200 de lei pe an.

Pentru cafenelele, barurile sau restaurantele situate în comune, suma minimă plătită pentru o suprafaţă de maxim 10 metri pătraţi va fi de 2.300 de lei, în timp ce impozitul maxim pentru o suprafaţă totală utilă de 240 de metri pătraţi ajunge la 34.500 de lei.

La oraş, impozitul variază, conform aceloraşi parametri, între 2.900 de lei şi 34.800 de lei.

În cazul municipiilor, impozitul este diferenţiat pe patru zone, astfel că o firmă care îşi desfăşoară activitatea într-o zonă de tip A (centrală -n.r.) va plăti un impozit anual între 8.900 de lei şi 41.100 de lei.

La categoria „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare”, impozitul forfetar este calculat în funcţie de numărul de camere autorizate şi numărul de stele sau margarete.

Astfel, impozitul anual se calculează înmulţind 1.226 lei cu numărul de camere şi cu un coeficient care porneşte de la 0,5 pentru locaţiile de o stea şi creşte cu 0,25 unităţi, până la 1,5 pentru cele de cinci stele.

Pentru hotelurile şi pensiunile cu o singură stea, valoarea impozitului este de 613 lei înmulţit cu numărul de camere, pentru cele cu două stele/margarete ajunge la 919,5 lei înmulţit cu numărul de camere, iar cele de cinci stele/margarete vor trebui să achite o sumă echivalentă cu 1.839 de lei înmulţit cu numărul de camere.

Proiectul nu precizează clar nivelul minim al veniturilor anuale sub care se plăteşte impozit forfetar, în documentul de lucru fiind specificată condiţia ca veniturile să nu depăşească „35.000 (100.000) euro”.

Documentul mai arată că impozitul forfetar se va declara şi plăti trimestrial, în sumă de o pătrime din impozitul forfetar anual, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează impozitul.

Premierul Emil Boc declara la finele anului trecut că prima sarcină a actualului ministru de Finanţe a fost să regândească impozitul minim aplicat firmelor prin reorientarea şi restrângerea acestuia spre acele domenii unde evaziunea fiscală nu poate fi altfel combătută, cum ar fi industria hotelieră şi restaurantele.

Sursa : Mediafax.ro

Impozit forfetar pentru venituri de sub 35.000 de euro


Impozitele totale datorate de firme pot sa ajunga chiar la 30% din profitul brut, aproape dublu fata de cota de 16%, daca au avut anul trecut o situatie financiara oscilanta de la un trimestru la altul, trecand de regimul de impozitare a profitului la impozit minim.

Astfel, aceste companii sunt in situatia de a plati impozitul pe profit de 16% si impozitul minim, insa sumele platite in plus nu se pot regulariza la final de an, iar companiile nu si le pot recupera.

„Problema apare in cazul firmelor care au avut pe parcursul anului trecut o situatie financiara oscilanta, trecand de la profit la pierdere si invers.

Daca anul trecut au avut pierderi, au platit, impozit minim. Cand au trecut pe profit au platit impozit pe profit. Impozitul minim nu se deduce la regularizarea finala din impozitul pe profit platit. Se plateste in plus. Sarcina fiscala poate sa ajunga la o cota de impozit de 30%”, a explicat Luminita Ristea, managing partner Nexia.

Ea a precizat ca daca firmele au inregistrat pe parcursul anului doar profit sau daca au avut doar pierdere nu apar probleme.

Impozitul minim a fost introdus in aprilie 2009, fiind contestat de majoritatea oamenilor de afaceri.

Ministerul Finantelor a elaborat un proiect de lege pentru inlocuirea impozitului minim cu un impozit forfetar.

Transportul cu taxiuri, spalatoriile auto si interpretarea artistica se numara printre activitatile introduse intr-o lista ce cuprinde 28 de servicii pentru care se va plati impozit forfetar, potrivit unui nou proiect, in care nu mai figureaza tour operatorii sau centrele de fitness, potrivit Mediafax.

Impozitul forfetar se va declara si plati trimestrial, in suma de o patrime din impozitul forfetar anual, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se datoreaza impozitul.

„Daca anul trecut au avut pierderi, au platit impozit minim. Cand au trecut pe profit, au platit impozit pe profit. Impozitul minim nu se deduce la regularizarea finala din impozitul pe profit platit”, spune Luminita Ristea, managing partner Nexia.

Sursa : ZF

Poate o franciza


Pentru ca am vazut ca exista un interes foarte mare pentru produsele de panificatie, patiserie, cofetarie (inclusiv pe acest blog) consider ca este util sa luati in calcul si posibilitatea de a cumpara o franciza in aceste domenii.

Franciza este operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat (în engleză franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de servicii.

Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum şi a unor redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri.

Procesul este complex si trebuie,  pe langa banii necesari cumpararii francizei, sa dispuneti si de timp pentru a va documenta si a va instrui in acest domeniu.

Informatii ample despre francize gasiti aici, aici, aici, aici si aici

In domeniile panificatie, fast-food, cofetarie-patiserie sunt interesante urmatoarele francize (cu titlu de exemplu, cu siguranta sunt si altele):

Gogoseria Dulce d’Or – detalii aici

Restaurant Shanghai – detalii aici

Francize Food

Cozonacul traditional secuiesc – detalii aici

Produse de cofetarie-patiserie Leroy – detalii aici

Patiserie Andana Pan

Franciza Fornetti

Tatlici Tombak, cofetarie turceasca

Sunt doar cateva exemple..dar e bine sa stiti ca toate au avantaje si dezavantaje, dupa cum urmeaza:

„Avantajele si dezavantajele francizantului

Pentru concesionar, principalul avantaj este acela ca el intra intr-o afacere a carui produs sau serviciu oferit consumatorilor este deja cunoscut, uneori chiar foarte bine, de catre acestia. Acest atu extraordinar ii este asigurat concesionaru­lui prin virtutea faptului ca in fiecare franchisorii cheltuiesc sume importante, uneori milioane sau zeci de milioane de dolari, pentru promovarea produselor sau serviciilor lor.
Un alt avantaj major pentru concesionar este faptul ca el beneficiaza de asistenta tehnica manageriala din partea franchisorului. El are asadar posibilitatea de a profita de experienta acumulata de catre franchisor, de cunostintele acestuia, precum si de experienta si cunostintele celorlalti concesio­nari din retea. O persoana poate astfel deveni concesionar in aproape orice domeniu fara sa aiba experienta prealabila, deoarece franchisorul ii asigura informatiile si pregatirea necesare lansarii afacerii, iar dupa aceea ii asigura asistenta necesara. Majoritatea consultantilor in probleme de afaceri ii avertizeaza pe potentialii intreprinzatori sa nu intre in afaceri intr-un domeniu pe care nu-l cunosc.  Franciza ofera insa posibilitatea de a face acest lucru si de a avea succes. De fapt, multi franchisori prefera sa selecteze concesionari care nu au experienta in domeniul lor de activitate, mergind pe ideea ca ii vor putea astfel invata mai usor metodele si procedurile utilizate in sistemul lor de franciza, fara a trebui sa-i dezobisnuiasca de unele „obiceiuri” cu care acestia au ramas dintr-o experienta anterioara. Ei nu cauta persoane care cunosc domeniul de activitate, ci persoane motivate care sunt dispuse sa le urmeze instructiunile. In ceea ce priveste asistenta tehnica, franchisorul ii poate asigura concesionarului intreaga gama de asistenta tehnica necesara sau doar un anumit tip de asistenta tehnica.
Cel de-al treilea avantaj important pentru concesionar este contractul realizat de franchisor in ceea ce priveste respectarea standardelor de calitate impuse de el. Pastrarea acestor standarde asigura uniformitatea produsului sau serviciului in intreg sistem. Fixarea si mentinerea unor standarde inalte servesc atat franchisorului cat si concesionarului. Un intreprinzator poate initia o afacere sub franciza cu bani mai putini decat ar deschide o afacere independenta, aceasta fiind un alt avantaj major al franchisingului in ceea ce-l priveste pe concesionar. Experienta si cunostintele franchisorului il vor scuti de costuri in plus.
Indrumat de franchisor, concesionarul va putea spre exemplu sa stabileas­ca nivelul optim al stocului necesar si ritmicitatea optima a aprovizionarilor, evitind astfel „imbatranirea” stocurilor, degradarea unor marfuri perisabile si alte cheltuieli. De asemenea, concesionarul va dispune de proiecte pentru construirea unitatii sale, de cunostinte privind utilizarea spatiului si de alte informatii care l-ar costa bani si timp.
Un alt avantaj pentru concesionar este ca el are posibilitatea de a se dezvolta intr-un teritoriu determinat, in care are exclusivitatea si in care nu este concurat de alti concesionari (franciza locala, franciza intermediara). Avind exculsivitate teritoriala, concesionarul intermediar poate franciza la randul sau afacerea unor alti concesionari.
Esenta acestor avantaje ale concesionarului o reprezinta indrumarea si asistenta din partea franchisorului, asistenta pe care franchisorul nu i-ar fi putut-o oferi fara sa aiba experienta acumulata intr-o perioada indelungata in domeniul respectiv. De aceea, aceasta oportunitate de a beneficia de experienta altuia, de a invata din greselile altuia, este vazuta ca principalul avantaj al intrarii intr-un sistem de franchising.

 Avantaje si dezavantaje ale francizei pentru concesionar

Avantaje Dezavantaje
·  Lansarea unei noi afaceri in inferior fata de metodele traditionale
·  utilizarea cunostintelor si pozitia comerciala ale cedentului (studii de piata, reclama);
·  primirea de asistenta in lansarea afacerii;
·  tratament preferential la finantare.
·  control prea sever din partea franchisorului, ceea ce limiteaza independenta concesionarului;
·  marja redusa de initiativa si creativitate;
·  insuficienta asistenta din partea franchisorului;
·  posibile dificultati in prelungirea contractului sau valorificarea experien­tei acumulate la iesirea din contract;
·  efectele actiunilor publicitare nu se rasfrang asupra propriei firme decat intr-o mica masura.

Un prim dezavantaj pentru concesionar il reprezinta costurile serviciilor si asistentei acordate de franchisor. In anumite cazuri, concesionarul poate ajunge la concluzia ca nivelul taxelor si redeventelor pe care le plateste franchisorului este excesiv, mai ales dupa ce are o anumita vechime in sistem si constata ca aceste taxe si redevente il impiedica sa-si recupereze investitia. De asemenea, concesionarul poate fi afectat de faptul ca profiturile pe care le obtine trebuie impartite cu franchisorul.
Un alt potential dezavantaj pentru concesionar il reprezinta dependenta de franchisor, controlul uneori prea sever din partea acestuia. De asemenea, restrictiile impuse de franchisor reprezinta dezavantaje greu de suportat uneori de catre concesionar. Spre exemplu, restrictiile teritoriale impuse concesionarului pot limita numarul clientilor potentiali ai acestuia sau exclusivitatea teritoriala acordata concesionarilor poate fi inechitabila, un concesionar avand exclusivitate pentru o zona mai mare, iar un altul pentru o zona mai mica.
O alta problema cu care se poate confrunta concesionarul apare atunci cand, ca urmare a unor divergente cu franchisorul, doreste sa incheie relatia cu acesta. El se poate izbi intr-o astfel de situatie de lipsa de cooperare a franchiso-rului, care se poate impotrivi vanzarii punctului francizat unui potential cumparator sau dizolvarii pur si simplu a afacerii.
Un alt dezavantaj pentru concesionar il poate reprezenta influentarea in mod negativ a afacerii sale de catre problemele si esecurile altor concesionari, ca urmare a interdependentelor existente in retea. Spre exemplu, un client este tentat sa dea vina pe intreg sistemul francizei si nu doar pe o unitate din acest sistem, unitate in care i-a fost prestat in mod necorespunzator un anumit servi­ciu.
Inainte de a intra intr-un sistem de franchising, potentialul concesionar trebuie sa cantareasca cu mare atentie posibilele avantaje si dezavantaje, trebuie sa analizeze posibilitatea potentiala a afacerii si sa stabileasca daca este sau nu dispus sa intre in acest tip de afacere in conditiile impuse de catre franchisor.

Avantajele si dezavantajele francizorului

In ceea ce-l priveste pe franchisor, principalul avantaj al francizei este posibilitatea de extindere rapida a retelei de distributie. Daca pentru o firma se dispune de fonduri foarte mari exista alternative de expansiune, pentru o intreprindere cu capital limitat franchisingul poate fi singura metoda viabila de dezvoltare, intrucat eforturile de expansiune sunt costisitoare, iar franchisingul ofera posibilitatea de a imparti aceasta povara in drumul spre succes.
Poate ca singurul motiv de o importanta majora pentru crearea unei retele de franciza este de a putea extinde o afacere cu capital limitat, cu diminuarea riscurilor si prin implicarea si a unei alte parti la fel de mari ca si in cazul in care intreprinzatorul ar dori sa deschida o noua filiala a firmei sale, el realizand economii importante in ceea ce priveste amenajarea sau costurile cu angajarea de personal.
Un alt avantaj pentru franchisor este acela ca franciza ii permite sa se extinda in zone geografice unde nu ar putea sa patrunda in alte conditii intrucat este foarte putin probabil sa gaseasca un amplasament potrivit disponibil, iar concesionarul detine un astfel de amplasament sau poate sa-1 obtina mai usor decat franchisorul.
Franchisorul mai este avantajat si de faptul ca expansiunea printr-o retea de franciza simplifica problemele legate de structura manageriala necesara pentru dezvoltare, comparativ cu expansiunea altor forme de intreprinderi, cum este corporatia, in cazul carei extinderea necesita o structura manageriala destul de mare si complexa, pentru a putea implementa, monitoriza si controla opera­tiunile de extindere.
De asemenea, franchisorul este avantajat si de faptul ca, fiind proprietar al afacerii sale, concesionarul este mult mai motivat decat un simplu manager pentru a conduce o unitate. Concesionarul este mult mai implicat si mai interesat in bunul mers al afacerii. In plus, el este adesea o persoana influenta in ziua in care-si lanseaza unitatea sub franciza, beneficiind astfel de sprijinul comunitatii.
Franchisingul nu este insa o solutie miraculoasa care rezolva absolut perfect problema distributiei. Ideea de a utiliza banii altora pentru a finanta o mare parte din expansiunea propriei activitati este fara indoiala extrem de interesanta si de tentanta, insa punerea in practica a acestei idei nu este foarte usoara, putind intampina numeroase dificultati. Cea mai intalnita problema sau provocare pentru franchisor este dificultatea mentinerii controlului asupra sistemului sau de franciza aflat in expansiune.
Recrutarea concesionarilor este o alta problema de natura sa-l dezavanta­jeze pe franchisor. Gasirea unor intreprinzatori motivati, cu experienta (nu este intotdeauna necesara) si cu suficient capital pentru a sustine lansarea unei unitati sub franciza este foarte dificila. Operatiunea de recrutare si selectare a concesio­narilor necesita timp si bani si nu intotdeauna efortul franchisorului da roade.
Un alt dezavantaj pentru franchisor il reprezinta problemele de comunica­re ce pot aparea in cadrul retelei. Concesionarul isi poate dezvolta un anumit simt al independentei care-l duce la concluzia ca nu mai are nevoie sa comunice cu franchisorul, intrucat afacerea va merge la fel de bine si fara asistenta si indrumarea acestuia. Astfel, concesionarul cauta sa se separe de franchisor, incercand sa dea relatiei sale cu acesta un caracter discontinuu.
Pierderea independentei este un alt dezavantaj pentru franchisor. Concesionarii fiind parte a sistemului sau, franchisorul este in buna masura dependent de acestia si este influentat de rezultatele lor. Astfel, un esec al concesionarului afecteaza in mod negativ imaginea franchisorului.

Avantaje si dezavantaje ale francizei pentru franchisor

Avantaje Dezavantaje
·  expansiunea rapida a retelei de distributie;
·  economisirea cheltuielilor de capital, concesionarul suportind costul investitiei;
·  cresterea puterii de negociere in raporturile cu furnizorii, datorita importantei afacerii;
·  economii mari la amenajare;
·  cointeresarea concesionarului intr-o gestiune profitabila a afacerii.
·  riscul neindeplinirii de catre concesionar a obligatiilor sale contractuale (standardul calitatii, mentinerea imaginii de marca, etc);
·  dificultati in exercitarea controlului;
·  posibile incercari de concurenta din partea concesionarului

 Sursa: Prelucrat dupa Ioan Popa, Tranzactii Comerciale Internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pagina 334.”

Succes!

DETALII COFETARIE


Asa cum am promis, revin cu detalii despre o afacere Cofetarie Patiserie (elementele principale le gasiti aici)

Eu cred ca bine gestionate (asta inseamna plan de afacere, investitii gandite si miscari pe piata de profil) afacerile cu produse de cofetarie-patiserie pot creste mult si pot avea viata lunga.

In primul rand e importanta locatia, despre care (pe langa ce am mai scris aici) mai adaug doar atat: nu investiti intr-un spatiu mare de desfacere la inceput. Sunt suficienti 8-10 metri patrati de desfacere (vitrine frigorifice pentru prajituri si sucuri)… obligatoriu laborator propriu si important cel putin un specialist care sa se ocupe de el..un cofetar care sa stie ce face.

Va puteti duce afacerea in mai multe directii, de exemplu la ce este acum pe piata puteti sa va indreptati catre prajiturile de lux..cu retete, prezentare, ambalare si binenteles preturi de lux, dar asta doar daca locatia va permite lucrul asta..sau puteti intra pe nisa (cel putin la inceput) a unor prajituri cu un anumit specific (grecesti, turcesti, italienesti, frantuzesti etc.)…si puteti desigur daca nu o gestionati cum trebuie sa va reprofilati…

Desi e criza, cererea de piata este mare, iar comenzile pot creste foarte mult in perioada sarbatorilor.

Daca as avea bani 🙂 si as decide sa investesc intr-o astfel de afacere m-as asigura ca am materiile prime de baza (faina, oua, lapte) de cea mai buna calitate. Daca lucrati cu produse ieftine si considerate usor de procurat, clientii vor simti in produsul final…

Deasemenea, as dezvolta in timp o mica ferma care sa imi permita sa am o reducere a costurilor cu materia prima, a costurilor de operare si calitatea pe care o doresc. As dezvolta apoi si un sistem de distributie de prajituri la domiciului/sediul clientului sau la diverse evenimente. Lucrul asta costa si nu l-as implementa fara o cercetare prealabila.

Ca metode de promovare  pe langa clasicele flyere as incerca cu siguranta si internetul si as folosi ambalajele produselor vandute pentru a prezenta noi produse.

Inspiratie si mult succes!

AFACERE CU PRODUSE DE COFETARIE – PATISERIE


INVESTITIE : Cea mai mare parte a banilor va trebui investita in utilaje pentru laborator. Investitia in propriul laborator este obligatorie . Pe langa faptul ca scad costurile de operare, aduce si un prestigiu in ochii clientilor care prefera produsele proaspete.

LOCATIE: O cofetarie/patiserie poate fi deschisa atat in centrul unui oras cat si in cartierele de la periferie. In cazul unei locatii la periferie , nu dezvoltati un local de lux , ci unul in care preturile sa permita accesul unui nr. mare de clienti. Unul dintre avantajele afacerilor cu cofetarii este numarul mare de potentiali clienti. La cofetarie vin atat copii, cat si adulti sau batrini, iar produsele sunt destul de usor vandabile.

COSTURI: O mare parte din cheltuieli scad prin alegerea unor furnizori din orasul in care este amplasata cofetaria. Cresterea preturilor la materia prima a deteminat multe cofetarii sa isi scumpeasca in mod repetat produsele. O rezolvare a acestei probleme se face prin investitia intr-o ferma proprie, care asigura o parte din materia prima.

ALTE SFATURI: Diversificarea serviciilor si a produselor , precum si mentinerea constanta a calitatii sunt esentiale ptr. mentinerea pe piata a unei astfel de afaceri. Dezvoltarea unui sistem de livrare de prajituri la domiciliu este una dintre idei, insa este obligatoriu sa fie avuta in vedere optimizarea costurilor. Lipsa capitalului este una dintre problemele oricarei afaceri aflate la inceput . Nu ezitati sa diversificati business-ul prin vanzarea si de alte produse: pizza, patiserie . Adaptati-va sezoanelor si schimbati oferta in functie de aceasta . De exemplu , vara oferiti inghetata si iarna , in preajma sarbatorilor de iarna , cozonaci.